Domnul ne cere să I ne închinăm „în duh şi în adevăr”. Partea de „adevăr” înseamnă că închinarea trebuie să fie corectă, dar trebuie să fie, de asemenea, inteligibilă sau raţională. Pavel afirmă acelaşi lucru când insistă ca creştinii să se roage şi să cânte cu mintea. Mintea conştientă, sănătoasă este organul uman vital în închinare (1 Corinteni 14,15).

Închinarea extatică este complet diferită. Ea doreşte încălzirea laturii afective a omului pentru a produce o stare emoţională exaltată, un sentiment plăcut, plin de bucurie, prin intermediul aspectelor fizice ale închinării, cum sunt muzica şi mişcarea. Carismaticii caută cu înflăcărare această stare, programul fiind regizat cu grijă pentru aducerea închinătorilor la un nivel emoţional ridicat, de multe ori chiar într-o uşoară stare hipnotică. 

Nu voi uita niciodată sfarsitul anului 1980. Eu aveam paisprezece ani. Maria, sora mea avea șaisprezece ani , iar Jeni, cealaltă sora, nu împlinise încă  optsprezece ani. Eram doar noi trei și mama. Tata murise de cinci ani în accident la mina. 

Cu o lună înaintea sfarsitului de an, pastorul nostru a anunțat  o colectă specială pentru cea mai săraca familie din adunare. A facut apel ca fiecare sa economisească  timp de o lună ceva bani, astfel încât suma strânsă in cadrul colectei speciale sa ajungă la familia cea mai nevoiașă.

Ne-am gândit ce am fi putut face noi patru? Planul mamei a fost sa mâncam timp de o lună numai  cartofi. Astfel puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă stăteam cu becul stins seară de seară,mai puteam economisi alți 100 lei. Eu împreună cu Maria, am făcut curățenie la câțiva bogați , iar Jeni a vândut câteva felicitări făcute de ea.