Articole

mica 6      Dumnezeu ne-a transmis un mesaj foarte clar în timpul acestei pandemii: Ne vrea la altarele din familie, la părtăşia cu cei din casa noastră înălţând rugăciuni fierbinţi către ceruri. "Domnul are o judecată cu poporul Său (Mica 6:2)" pentru că biserica Lui, altădata plină de Duhul Sfant şi de lucrări de putere, a ajuns doar o scenă a performanţelor omeneşti. Duhul Sfânt, singurul în măsură să schimbe oamenii şi împrejurările, nu mai are vase prin care să lucreze. Copiii Domnului au făcut un mare păcat: (Ieremia 2:13)  „Cãci poporul Meu a sãvârşit un îndoit pãcat: M-au pãrãsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au sãpat puţuri, puţuri crãpate, care nu ţin apã.” În loc să bea din apa vie (Biblia şi rugăciune) se alimentează din izvoare otrăvite. Altarele lui baal (tv, facebook, ştiri, filme, jocuri, sport, modă, etc.) mănâncă ultima picatură de energie a unui popor sleit şi dezorientat. "Nişte strãini îi mãnâncã puterea, şi el nu-şi dã seama, îl apucã bãtrâneţea, şi el nu-şi dã seama"(Osea7:9 ). De aceea, în dragostea Lui ne-a "forţat" la izolare ca să recuperăm ce am pierdut: rugăciunea fierbinte din odăiţă, mijlocirea cu lacrimi şi cu foc, altarul închinării sfinte.

 

Când va trece valul mare ce-ngrozește omenirea
Din cenușa ce rămâne se va naște ea, iubirea...
Viața se va transforma... va fi mult mai prețioasă
Timpul va avea valoare... colț de rai va fi „acasă”!
 
Valul mare când va trece toți vom fi-nvățat ceva
Vom privi mai mult spre ceruri și vom ști a ne ruga
Nu vom mai uita vreodată să pășim cu bucurie
Pe cărarea ce ne duce sus în cer, în veșnicie!
 
Când acest necaz va trece vom putea cu mic cu mare
Împreună să cântăm... să ne dăm îmbrățișare...
Vom putea să stăm la sfat și să depănăm povești
Despre vremurile-n care nu știai cât mai trăiești...
 
Încă nu e prea târziu... fiecare-n casa lui
Să ne cercetăm viața înaintea Domnului
Și să-i cerem îndurare în furtuna ce-o trăim
Când va trece valul mare noi, cu toți să-I mulțumim!

Medic in Lombardia : " Niciodata nici in cele mai negre cosmaruri nu mi-am inchipuit ca voi ajunge sa vad si traiesc ce se intampla aici la noi in spital de trei saptamani. Cosmarul curge, fluviul este din ce in ce mai mare si mai de nestavilit; La inceput veneau cativa , apoi zeci apoi sute si acum noi nu mai suntem medici ci am ajuns sortatori pe banda si decidem cine traieste si cine trebuie trimis acasa sa moara, desi toti acesti oameni au platit toata viata taxe Italiei.

Pana acum doua saptamani eu si colegii mei eram atei; era normal pentru ca suntem medicinisti si noi am invatat stiinta iar stiinta ni se spunea ca exclude prezenta lui Dumnezeu; am ras mereu de parintii mei care mergeau la biserica.

Pagina 1 din 2

© 2021 Biserica Penticostală Nădlac, jud.Arad - Str.Independentei nr.58 - [email protected] - Toate drepturile rezervate.