Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

2 Samuel 7:22: Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 25 Ziua 26Ziua 27

Iov capitolul 32

1
Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
2
Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3
Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
4
Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5
Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
6
Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
7
Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”
8
Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9
Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
10
Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
11
Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
12
V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13
Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”
14
Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
15
Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!
16
Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
17
Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.
18
Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19
lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20
Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21
Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;
22
căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.

Iov capitolul 33

1
Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
2
Iată, deschid gura şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
3
Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:
4
Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5
Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!
6
Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi.
7
Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.
8
Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
9
„Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10
Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
11
îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.”
12
Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13
Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14
Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
15
El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16
Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
17
ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie,
18
ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.
19
Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20
Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
21
Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22
sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
23
Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24
Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”
25
Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.
26
Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.
27
Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
28
Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”
29
Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30
ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31
Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!
32
Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
33
Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”

Iov capitolul 34

1
Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2
„Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
3
Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.
4
Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
5
Iov a zis: „Sunt nevinovat şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
6
am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat.”
7
Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
8
care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?
9
Căci el a zis: „Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.”
10
Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
11
El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
12
Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
13
Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?
14
Dacă nu S-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
15
tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16
Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17
Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
18
care strigă către împăraţi: „Netrebnicilor!” Şi către domnitori: „Nelegiuiţilor!”
19
Care nu caută la faţa celor mari şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?
20
Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.
21
Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
22
Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
23
Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
24
El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare şi pune pe alţii în locul lor.
25
Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.
26
Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
27
Abătându-se de la El şi părăsind toate căile Lui,
28
ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
29
Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel Se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
30
pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
31
Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: „Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
32
arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face”?
33
Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu. Spune dar ce ştii!
34
Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:
35
„Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
36
Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
37
Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.”

Iov capitolul 35

1
Elihu a luat din nou cuvântul şi a zis:
2
„Îţi închipui că ai dreptate şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
3
când zici: „La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?”
4
Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie şi prietenilor tăi totodată.
5
Uită-te spre ceruri şi priveşte! Vezi norii cât de sus sunt faţă de tine?
6
Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
7
Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?
8
Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
9
Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plâng de silnicia multora;
10
dar niciunul nu zice: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11
care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?”
12
Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.
13
Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
14
Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
15
Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
16
Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba şi spune o mulţime de vorbe fără rost.”

Iov capitolul 36

1
Elihu a urmat şi a zis:
2
„Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
3
Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4
Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
5
Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
6
El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.
7
Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
8
Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
9
Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
10
Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
11
Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.
12
Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
13
Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
14
îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.
15
Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
16
Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
17
Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
18
Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
19
Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
20
Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
21
Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
22
Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
23
Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: „Faci rău”?
24
Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
25
Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
26
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
27
Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
28
pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
29
Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?
30
Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.
31
Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.
32
Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
33
Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.

Iov capitolul 37

1
La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot şi sare din locul ei.
2
Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
3
Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4
Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
5
Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.
6
El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!” Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7
Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
8
Fiara sălbatică se trage într-o peşteră şi se culcă în vizuina ei.
9
Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul din vânturile de la miazănoapte.
10
Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari.
11
Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori;
12
mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
13
Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.
14
Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
15
Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16
Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?
17
Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
18
Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
19
Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
20
Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21
Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţa;
22
de la miazănoapte ne vine aurora şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23
Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
24
De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.”
© 2019 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.