Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

Iacov 3:13: Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 144 Ziua 145Ziua 146

Iov capitolul 13

1
Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
2
Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
3
Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4
Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
5
O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
6
Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7
Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
8
Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9
Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10
Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11
Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12
Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13
Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14
Îmi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa în joc.
15
Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
16
Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17
Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
18
Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
19
Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac şi vreau să mor.
20
Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21
Trage-Ţi mâna de pe mine şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22
Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23
Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24
Pentru ce Îţi ascunzi Faţa şi mă iei drept vrăjmaş?
25
Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26
Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?
27
Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
28
când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?

Iov capitolul 14

1
Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
2
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
3
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4
Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5
Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6
întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
7
Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.
8
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
9
înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10
Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11
Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,
12
aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.
13
Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
14
Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15
Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16
Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
17
călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18
Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,
19
cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20
Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21
De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.
22
Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Iov capitolul 15

1
Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2
„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3
Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4
Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5
Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6
Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7
Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8
Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9
Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10
Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11
Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?…
12
Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13
Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea:
14
„Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16
cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?
17
Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
18
ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
19
cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin nu venise încă.
20
„Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
21
Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22
El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;
23
aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
24
Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25
Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic
26
şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27
Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză
28
şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
29
Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30
Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31
Dacă se încrede în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata.
32
Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
33
Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34
Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
35
El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşală.”
© 2019 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.