Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

Romani 1:16: Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 193 Ziua 194Ziua 195

Proverbe capitolul 28

1
Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. –
2
Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie. –
3
Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. –
4
Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. –
5
Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul. –
6
Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. –
7
Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său. –
8
Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. –
9
Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. –
10
Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. –
11
Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. –
12
Când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. –
13
Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. –
14
Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. –
15
Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. –
16
Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. –
17
Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. –
18
Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. –
19
Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. –
20
Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. –
21
Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. –
22
Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. –
23
Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. –
24
Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. –
25
Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. –
26
Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. –
27
Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. –
28
Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc. –

Proverbe capitolul 29

1
Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
2
Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –
3
Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
4
Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –
5
Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –
6
În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –
7
Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8
Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –
9
Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10
Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
11
Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –
12
Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –
13
Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14
Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15
Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
16
Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –
17
Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
18
Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –
19
Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –
20
Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –
21
Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –
22
Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –
23
Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24
Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –
25
Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –
26
Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27
Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.

Proverbe capitolul 30

1
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
2
Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om.
3
N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
4
Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –
5
Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6
N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. –
7
Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!
8
Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9
Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu. –
10
Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –
11
Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântă pe mama sa.
12
Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.
13
Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.
14
Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –
15
Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”
16
şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” –
17
Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. –
18
Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:
19
urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.
20
Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” –
21
Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:
22
un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,
23
o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa. –
24
Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din cele mai înţelepte:
25
furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,
26
şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci;
27
lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;
28
păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.
29
Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ:
30
leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;
31
calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
32
Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:
33
căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.

Proverbe capitolul 31

1
Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mama sa.
2
Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
3
Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
4
Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari;
5
ca nu cumva, bând, să uite Legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
6
Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărât;
7
ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. –
8
Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
9
Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
10
Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele.
11
Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
12
Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
13
Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice.
14
Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.
15
Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16
Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. –
17
Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele.
18
Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19
Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
20
Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
21
Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu.
22
Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură.
23
Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării.
24
Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului.
25
Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine.
26
Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.
27
Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii.
28
Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând:
29
„Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
30
Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31
Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.
© 2018 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.