Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

1 Tesaloniceni 4:16-17: Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Plan de citire - saptamanal

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 94 Ziua 95Ziua 96

2 Samuel capitolul 22

1
David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
2
El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.
3
Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
4
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
5
Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
6
legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
7
În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8
Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9
Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
10
A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11
Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;
12
era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13
Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
14
Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15
a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16
Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17
El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18
m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.
19
Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20
El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubeşte.
21
Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
22
căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
24
Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25
De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui.
26
Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
27
cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
28
Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri.
29
Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
30
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31
Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33
Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
34
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.
35
Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
36
Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37
Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
38
Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39
Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
40
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41
Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42
Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
43
Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
44
Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
45
Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46
Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
47
Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48
Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele
49
şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
50
De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
51
El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.”

2 Samuel capitolul 23

1
Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălţat sus de tot, cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel.
2
„Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea.
3
Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu
4
este ca lumina dimineţii când răsare soarele în dimineaţa fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa.”
5
Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
6
Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci şi nu-i iei cu mâna;
7
cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei suliţe şi-i arde în foc pe loc.”
8
Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David: Ioşeb-Başebet, tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învârtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată.
9
După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânşi pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi.
10
El s-a sculat şi a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada.
11
După el, Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte; şi poporul fugea dinaintea filistenilor.
12
Şama s-a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire.
13
Trei dintre cei treizeci de căpetenii s-au coborât pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâse în Valea Refaim.
14
David era atunci în cetăţuie, şi o strajă a filistenilor era la Betleem.
15
David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?”
16
Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului.
17
El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Şi n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji.
18
Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât şi a fost vestit între cei trei.
19
Era cel mai cu vază din cei trei şi a fost căpetenia lor; dar n-a fost la înălţimea celor trei dintâi.
20
Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă.
21
A omorât pe un egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână; s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a omorât cu ea.
22
Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; şi a fost vestit printre cei trei viteji.
23
Era cel mai cu vază din cei treizeci; dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape.
24
Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
25
Şama din Harod. Elica din Harod.
26
Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa.
27
Abiezer din Anatot. Mebunai din Huşa.
28
Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa.
29
Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea fiilor lui Beniamin.
30
Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaş.
31
Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum.
32
Eliahba din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan.
33
Şama din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar din Arar.
34
Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo.
35
Heţrai din Carmel. Paarai din Arab.
36
Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad.
37
Ţelec, amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei.
38
Ira din Ieter. Gareb din Ieter.
39
Urie, hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.

2 Samuel capitolul 24

1
Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.”
2
Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan până al Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului şi să ştiu la cât se ridică numărul lor.”
3
Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?”
4
Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.
5
Au trecut Iordanul şi au tăbărât la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lângă Iaezer.
6
Au venit până în Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S-au dus până la Dan Iaan şi în împrejurimile Sidonului.
7
Au venit până la cetăţuia Tir şi în toate cetăţile heviţilor şi ale canaaniţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.
8
Au străbătut astfel toată ţara şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.
9
Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.
10
David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!”
11
A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad, văzătorul lui David:
12
„Du-te şi spune lui David: „Aşa vorbeşte Domnul: „Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.”
13
Gad s-a dus la David şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: „Vrei şapte ani de foamete în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.”
14
David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Of! mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!”
15
Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.
16
Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum!” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, iebusitul.
17
David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte, dar, împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!”
18
În ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusitul.”
19
David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.
20
Aravna s-a uitat şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptându-se spre el; şi Aravna a ieşit şi s-a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pământ.
21
Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?” Şi David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.”
22
Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu, împăratul, aria şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carele cu uneltele lor vor ţine loc de lemne.”
23
Aravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te primească!”
24
Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint.
25
David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia deasupra lui Israel.
© 2020 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.