Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

1 Ioan 2:1: Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.

Plan de citire - saptamanal

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 220 Ziua 221Ziua 222

Ieremia capitolul 3

1
El zice: „Când se desparte un bărbat de nevasta sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara aceea spurcată? Şi tu ai curvit cu mulţi ibovnici, şi să te întorci iarăşi la Mine? – zice Domnul.
2
Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte: unde n-ai curvit? Te ţineai la drumuri ca arabul în pustiu şi ai spurcat ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta!
3
Măcar că ploile au fost oprite, şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă şi n-ai vrut să ai ruşine!
4
Acum, nu-i aşa?, strigi la Mine: „Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!?
5
Îşi va ţine El mânia pe vecie? O va păstra El întotdeauna?” Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!”
6
Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo.
7
Eu ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.
8
Şi cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi sora sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.
9
Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul.
10
Cu toate acestea vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.”
11
Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana Iuda.
12
Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte şi zi: „Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie.
13
Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.
14
Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.
15
Vă voi da păstori după inima Mea, şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.
16
Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul.
17
În vremea aceea, Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
18
În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri.
19
Eu ziceam: „Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?” Mă gândeam că Mă vei chema: „Tată!” şi nu te vei mai abate de la Mine.
20
Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!
21
Un vuiet se aude pe înălţimi: sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22
Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
23
În adevăr, zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.
24
Idolii, dimpotrivă, au mâncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.
25
Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.”

Ieremia capitolul 4

1
„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
2
Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor făli cu El.
3
Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: „Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!
4
Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre!
5
Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: „Sunaţi din trâmbiţă în ţară! Strigaţi în gura mare şi ziceţi: „Strângeţi-vă şi haidem în cetăţile întărite!”
6
Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.”
7
Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul ca să-ţi pustiască ţara, să-ţi dărâme cetăţile, şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
8
De aceea acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9
„În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi, şi prorocii, uimiţi.”
10
Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înşelat în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: „Veţi avea pace!”, şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.”
11
În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul.
12
Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”
13
Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiţi!” –
14
Curăţă-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15
Căci un glas care porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea, o vesteşte de la muntele lui Efraim.
16
„Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului: „Vin nişte împresurători dintr-o ţară depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda.
17
Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. –
18
Acesta este rodul căilor şi faptelor tale, este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă.”
19
Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.
20
Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, şi corturile, într-o clipă!
21
Până când voi vedea steagul fâlfâind şi voi auzi sunetul trâmbiţei? –
22
„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.” –
23
Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit!
24
Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină!
25
Mă uit, şi iată că nu este niciun om; şi toate păsările cerurilor au fugit!
26
Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!
27
Căci aşa vorbeşte Domnul: „Toată ţara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
28
Din pricina aceasta, ţara este în jale, şi cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.
29
La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
30
Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.
31
Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului care suspină şi întinde mâinile zicând: „Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!”

Ioan capitolul 11

1
Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –
2
Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –
3
Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”
4
Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5
Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6
Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
7
şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”
8
„Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”
9
Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;
10
dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”
11
După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12
Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
13
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
14
Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.
15
Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
16
Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”
17
Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
18
Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
19
mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
20
Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
21
Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22
Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”
23
Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
24
„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25
Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26
Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
27
„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
28
După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
29
Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.
30
Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31
Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”
32
Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
33
Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.
34
Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”
35
Isus plângea.
36
Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37
Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
38
Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39
„Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40
Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41
Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42
Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43
După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44
Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”
45
Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
46
Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47
Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
48
Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
49
Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;
50
oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
51
Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52
Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
53
Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
54
De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
55
Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.
56
Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”
57
Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
© 2020 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.