and thou
Psalmi 18:1-50
1
(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
3
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4
Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5
mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.
6
Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7
Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8
Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
9
A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
10
Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.
11
Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12
Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13
Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.
14
A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
15
Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
16
El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
17
m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18
Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
19
El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
20
Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele:
21
căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
23
Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.
24
De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25
Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
26
cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
27
Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe.
28
Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30
Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
31
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
32
Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele.
34
El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
35
Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.
36
Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.
37
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38
Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.
39
Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40
Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41
Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42
Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
43
Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
44
El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
45
Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor.
46
Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47
Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele
48
şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
49
De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.
50
El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie.
Psalmi 40:1-17
1
(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2
M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
3
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.
4
Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
5
Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.
6
Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
7
Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine –
8
vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
9
Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
10
Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11
Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi întotdeauna.
12
Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se înmoaie inima.
13
Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14
Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!
15
Să rămână înlemniţi de ruşinea lor cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16
Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17
Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
Psalmi 103:1-22
1
(Un psalm al lui David.) Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2
Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
3
El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale;
4
El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;
5
El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
6
Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
7
El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale, copiilor lui Israel.
8
Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
9
El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie.
10
Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
11
Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12
cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13
Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
14
Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.
15
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.
16
Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
17
Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
18
pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.
19
Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.
20
Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui.
21
Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!
22
Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântă, suflete, pe Domnul!
Psalmi 106:1-107
1
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2
Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3
Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău,
5
ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6
Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7
Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie.
8
Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9
A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10
I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
11
Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12
Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.
13
Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14
Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15
El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.
16
În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului.
17
Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18
Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19
Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat
20
şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21
Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22
minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie.
23
Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
24
Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în cuvântul Domnului,
25
ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.
26
Atunci El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustiu,
27
că le va doborî sămânţa printre neamuri şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28
Ei s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat vite jertfite morţilor.
29
Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30
Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.
31
Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32
Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33
Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34
Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35
Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor,
36
au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
37
Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38
au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39
S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor.
40
Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui.
41
I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42
vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi sub puterea lor.
43
El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44
Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele.
45
Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46
a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce îi ţineau prinşi de război.
47
Scapă-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim cu lauda Ta!
48
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”
Psalmi 116:1-19
1
Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
2
Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.
3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii.
4
Dar am chemat Numele Domnului şi am zis: „Doamne, mântuieşte-mi sufletul.”
5
Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6
Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.
7
Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.
8
Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii, din lacrimi, şi picioarele, de cădere.
9
Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
10
Aveam dreptate când ziceam: „Sunt foarte nenorocit!”
11
În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”
12
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
13
Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului;
14
îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor.
15
Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
16
Ascultă-mă, Doamne, căci sunt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17
Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului;
18
îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,
19
în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!
1 Timotei 1:14-16
14
Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
15
O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.
16
Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.
lest some
Geneza 12:13
Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”
Deuteronom 31:17
În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei. El va fi prăpădit şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: „Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?”
1 Samuel 27:1
David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.”
1 Imparati 9:9
Şi i se va răspunde: „Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.”
Psalmi 77:7-11
7
„Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
8
S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
9
A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” – (Oprire)
10
Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…
11
Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
Psalmi 116:11
În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”
Matei 8:25
Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”
Matei 8:26
El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.
Marcu 9:19
„O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”
Romani 8:31
Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?