38
Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;
39
ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa.
40
I-ai prăbuşit toate zidurile şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.
41
Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
42
Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
43
ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44
Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
45
i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire)
46
Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare şi-Ţi va arde mânia ca focul?
47
Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
48
Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire)
49
Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
50
Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare;
51
adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
52
Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!