writing
Isaia 12:1-6
1
În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit, şi m-ai mângâiat!
2
Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.”
3
Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii
4
şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!
5
Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!
6
Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel.”
Exod 15:1-21
1
Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
2
Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
3
Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul.
4
El a aruncat în mare carele lui faraon şi oastea lui; luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
5
I-au acoperit valurile şi s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră.
6
Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
7
Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia, şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
8
La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
9
Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge, voi împărţi prada de război; mă voi răzbuna pe ei, voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!”
10
Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: şi marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor.
11
Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?
12
Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă: şi i-a înghiţit pământul.
13
Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale.
14
Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura: apucă groaza pe filisteni,
15
se înspăimântă căpeteniile Edomului, şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
16
Îi va apuca teama şi spaima; iar văzând măreţia braţului Tău, vor sta muţi ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul pe care Ţi l-ai răscumpărat.
17
Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, la Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18
Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
19
Căci caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, şi Domnul a adus peste ei apele mării; dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”
20
Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând.
21
Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”
Judecatori 5:1-31
1
În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:
2
„Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, şi poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul!
3
Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, voi cânta din lăută Domnului Dumnezeului lui Israel.
4
Doamne, când ai ieşit din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat, şi norii au turnat ape cu găleata;
5
munţii s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.”
6
„Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, şi călătorii apucau pe căi strâmbe.
7
Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, până când m-am sculat eu, Debora, până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel.
8
El îşi alesese noi dumnezei: atunci războiul era la porţi; dar nu vedeai nici scut, nici suliţă la patruzeci de mii în Israel.
9
Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântaţi pe Domnul!
10
Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, voi, care şedeţi pe covoare, şi voi, care umblaţi pe drum – cântaţi!
11
Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, binefacerile cârmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi:
12
Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare! Scoală-te, Barac, şi adu-ţi robii de război, fiul lui Abinoam!
13
Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
14
Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, şi din Zabulon cârmuitorii.
15
Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, şi Isahar a venit după Barac, a fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri!
16
Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben mari au fost sfaturile!
17
Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării şi s-a odihnit în limanurile lui.
18
Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
19
Împăraţii au venit, s-au luptat; atunci au luptat împăraţii Canaanului la Tanaac, la apele Meghido; n-au luat nicio pradă, nici argint.
20
Din ceruri se luptau, de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,
21
Pârâul Chison i-a luat, pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22
Atunci copitele cailor au răsunat de goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23
Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.
24
Binecuvântată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber, chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25
El a cerut apă, şi ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt.
26
Cu o mână a luat ţăruşul, şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.
27
El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28
Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera şi strigă: „Pentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de încet?”
29
Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund şi ea îşi răspunde singură:
30
„Negreşit, au găsit pradă! Şi-o împart: o fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, două haine vopsite şi cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!”
31
Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, când se arată în puterea lui.” Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
1 Samuel 2:1-10
1
Ana s-a rugat şi a zis: „Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.
2
Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.
3
Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; căci Domnul este un Dumnezeu care ştie totul, şi toate faptele sunt cântărite de El.
4
Arcul celor puternici s-a sfărâmat, şi cei slabi sunt încinşi cu putere.
5
Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine, şi cei ce erau flămânzi se odihnesc; chiar cea stearpă naşte de şapte ori, şi cea care avea mulţi copii stă lâncezită.
6
Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
7
Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă,
8
El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea.
9
El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; căci omul nu va birui prin putere.
10
Vrăjmaşii Domnului vor tremura, din înălţimea cerului El Îşi va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului. El va da Împăratului Său putere şi El va înălţa tăria Unsului Lui.”
Psalmi 18:1
(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Psalmi 30:11
Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie,
Psalmi 30:12
pentru ca inima mea să-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda!
Psalmi 107:17-22
17
Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18
Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
19
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20
a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
21
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22
Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
Psalmi 116:1-4
1
Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
2
Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.
3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii.
4
Dar am chemat Numele Domnului şi am zis: „Doamne, mântuieşte-mi sufletul.”
Psalmi 118:18
Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.
Psalmi 118:19
Deschideţi-mi porţile neprihănirii, ca să intru şi să laud pe Domnul.
Iona 2:1-9
1
Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui
2
şi a zis: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
3
Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4
Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
5
Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
6
M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
7
Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.
8
Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.
9
Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”
he had
Deuteronom 32:39
Să ştiţi, dar, că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
1 Samuel 2:6
Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Iov 5:18
El face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
Osea 6:1
„Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.
Osea 6:2
El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.