the former
Isaia 42:9
Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” –
Isaia 65:17
Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.
Deuteronom 32:7
Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
Neemia 9:7-37
7
Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeea şi i-ai pus numele Avraam.
8
Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai făcut legământ cu el şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, iebusiţilor şi ghirgasiţilor. Şi Ţi-ai ţinut cuvântul, căci eşti drept.
9
Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
10
Ai făcut semne şi minuni împotriva lui faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că ştiai cu câtă îngâmfare se purtaseră faţă de părinţii noştri, şi Ţi-ai arătat slava Ta cum se vede astăzi.
11
Ai despărţit marea înaintea lor, şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării: dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau.
12
I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor, şi noaptea printr-un stâlp de foc care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze.
13
Te-ai coborât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate.
14
Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise, porunci, învăţături şi o Lege.
15
Le-ai dat, de la înălţimea cerurilor, pâine când le era foame şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete. Şi le-ai spus să intre în stăpânirea ţării pe care juraseşi că le-o vei da.
16
Dar părinţii noştri s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale,
17
n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul; şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit,
18
nici chiar atunci când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: „Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!”, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.
19
În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustiu, şi stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze.
20
Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
21
Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrăneşti în pustiu, şi n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit, şi picioarele nu li s-au umflat.
22
Le-ai dat în mână împărăţii şi popoare ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpânit ţara lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului.
23
Le-ai înmulţit fiii ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara despre care spuseseşi părinţilor lor că au s-o ia în stăpânire.
24
Şi fiii lor au intrat şi au luat ţara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place.
25
Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat şi au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare.
26
Totuşi ei s-au răsculat şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine.
27
Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori, care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor.
28
Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori.
29
I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat.
30
I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul Tău, prin proroci, şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine.
31
Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător.
32
Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic şi înfricoşat, Tu care Îţi ţii legământul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, prorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea împăraţilor Asiriei până în ziua de azi.
33
Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
34
Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit Legea şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe care li le dădeai.
35
Când erau stăpâni, în mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, în ţara întinsă şi roditoare pe care le-o dăduseşi, nu Ţi-au slujit şi nu s-au abătut de la faptele lor rele.
36
Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui!
37
El îşi înmulţeşte roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, şi suntem într-o mare strâmtorare!”
Psalmi 78:1-72
1
(O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2
Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3
Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4
nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
5
El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6
ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7
pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8
Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9
Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10
pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11
Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.
12
Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.
13
A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
14
I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15
A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16
A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.
17
Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18
Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
19
Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu?
20
Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”
21
Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22
pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23
El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:
24
a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.
25
Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature.
26
A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27
A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării;
28
le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.
29
Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30
Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31
când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.
32
Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.
33
De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.
34
Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35
îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
36
Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.
37
Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său.
38
Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.
39
El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40
De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
41
Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel.
42
Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,
43
de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
44
Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor.
45
Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit.
46
Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47
Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină.
48
Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
49
El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50
Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;
51
cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.
52
Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu.
53
Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54
Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat.
55
Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56
Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui.
57
Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător,
58
L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59
Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60
A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni.
61
Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.
62
A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
63
Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64
Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.
65
Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66
şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.
67
Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;
68
ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
69
Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70
A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.
71
L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel.
72
Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.
Psalmi 105:1-106
1
Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
2
Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!
3
Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
4
Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat faţa Lui!
5
Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
6
sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
7
Domnul este Dumnezeul nostru: judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.
8
El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
9
de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
10
El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel,
11
zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la sorţi.”
12
Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
13
mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor;
14
dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
15
„Nu vă atingeţi de unşii Mei – a zis El – şi nu faceţi rău prorocilor Mei!”
16
A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai.
17
Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.
18
I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
19
până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat cuvântul Domnului.
20
Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.
21
L-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui,
22
ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23
Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
24
Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.
25
Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.
26
A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese.
27
Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.
28
A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la cuvântul Lui.
29
Le-a prefăcut apele în sânge şi a făcut să le piară toţi peştii.
30
Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor.
31
El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.
32
În loc de ploaie le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor.
33
Le-a bătut viile şi smochinii şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor.
34
El a zis şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,
35
care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.
36
A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor, toată pârga puterii lor.
37
A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.
38
Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.
39
A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
40
La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer.
41
A deschis stânca, şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
42
Căci Şi-a adus aminte de cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam.
43
A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
44
Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,
45
ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
Psalmi 111:4
El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.
Ieremia 23:7
De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!”
Ieremia 23:8
Ci se va zice: „Viu este Domnul care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipisem!” Şi vor locui în ţara lor.”
Daniel 9:6-15
6
N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.
7
Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!
8
Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!
9
La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!
10
N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii;
11
ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
12
El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.
13
După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău.
14
De aceea, şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.
15
Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire.
I am God
Isaia 45:5
Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti.
Isaia 45:6
Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, şi nu este altul.
Isaia 45:14
Aşa vorbeşte Domnul: „Câştigurile Egiptului şi negoţul Etiopiei, şi ale sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine şi vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănţuite, se vor închina înaintea ta şi-ţi vor zice rugându-te: „Numai la tine Se află Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El.”
Isaia 45:18
Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!
Isaia 45:21
Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.
Isaia 45:22
Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.
and there is none like
Isaia 46:5
Cu cine Mă veţi pune alături ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi Mă veţi potrivi?
Deuteronom 33:26
Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori.