Waters
Psalmi 18:4
Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
Psalmi 69:1
(Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
Psalmi 69:2
Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
Psalmi 69:15
Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!
Psalmi 124:4
ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
Psalmi 124:5
ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.
Iona 2:3-5
3
Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4
Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
5
Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
I said
Plangerile lui Ieremia 3:18
Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi nu mai am nicio nădejde în Domnul.” –
Iov 17:11-16
11
Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12
Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
13
Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
14
când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”
15
Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16
Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”
Psalmi 31:22
În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine.
Isaia 38:10-13
10
„Ziceam: „În cei mai buni ani ai vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei morţilor! Sunt pedepsit cu pierderea celorlalţi ani ai mei care-mi mai rămân!”
11
Ziceam: „Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în Locuinţa morţilor!
12
Locuinţa mea este luată şi mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. Până deseară îmi vei pune capăt!
13
Am strigat până dimineaţa; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! Până deseară îmi vei pune capăt!
Ezechiel 37:11
El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: „Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!”
2 Corinteni 1:8-10
8
În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.
9
Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.
10
El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.