I cried
Geneza 32:7-12
7
Iacov s-a înspăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele
8
şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
9
Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!”
10
Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioşia, pe care ai arătat-o faţă de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.
11
Izbăveşte-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.
12
Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”
Geneza 32:24-28
24
Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.
25
Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el.
26
Omul acela a zis: „Lasă-Mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.”
27
Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.
28
Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”
1 Samuel 30:6
David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.
Psalmi 4:1
(Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, când strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
Psalmi 18:4-6
4
Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5
mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.
6
Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
Psalmi 22:24
Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.
Psalmi 34:6
Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
Psalmi 65:2
Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
Psalmi 120:1
(O cântare a treptelor.) Către Domnul strig în strâmtorarea mea, şi El m-ascultă.
Psalmi 142:1-3
1
(O cântare a lui David. O rugăciune făcută când era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
2
Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3
Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Luca 22:44
A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
Evrei 5:7
El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
by reason of mine
1 Samuel 1:16
Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
out
Psalmi 18:5
mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.
Psalmi 18:6
Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
Psalmi 61:2
De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!
Psalmi 86:13
Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca locuinţă a morţilor.
Psalmi 88:1-7
1
(O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul.) Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
2
S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3
căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.
4
Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.
5
Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.
6
M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7
Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)
Psalmi 116:3
Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii.
hell
Psalmi 16:10
Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
Isaia 14:9
Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.
Matei 12:40
Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
Faptele Apostolilor 2:27
căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
and thou
Psalmi 34:6
Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
Psalmi 65:2
Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.