and
Habacuc 1:9
Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strânge prinşi de război ca nisipul.
Habacuc 1:10
Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia.
Habacuc 2:5-8
5
Ca şi cel beat şi semeţ, cel mândru nu stă liniştit; ci îşi lărgeşte gura ca Locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea, aşa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el şi toate popoarele le trage la el.
6
Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs şi de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?”
7
Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, şi vei ajunge prada lor?
8
Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămăşiţa popoarelor te va jefui, din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina silniciilor făcute în ţară împotriva cetăţii şi împotriva tuturor locuitorilor ei.
Habacuc 2:17-8
Isaia 14:16
Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile,
Isaia 14:17
care prefăcea lumea în pustiu, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?”
Ieremia 25:9-26
9
iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice.
10
Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii.
11
Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.
12
Dar, când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeilor şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice.
13
Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile.
14
Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mâinilor lor.”
15
Căci aşa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite.
16
Vor bea şi se vor ameţi, şi vor fi ca nişte nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!”
17
Eu am luat potirul din mâna Domnului şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul:
18
Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi;
19
lui faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi tot poporului lui;
20
la toată Arabia, tuturor împăraţilor ţării Uţ, tuturor împăraţilor ţării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi celor ce au mai rămas din Asdod;
21
Edomului, Moabului şi copiilor lui Amon;
22
tuturor împăraţilor Tirului, tuturor împăraţilor Sidonului şi împăraţilor ostroavelor care sunt dincolo de mare;
23
Dedanului, Temei, Buzului şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii;
24
tuturor împăraţilor Arabiei şi tuturor împăraţilor arabilor care locuiesc în pustiu;
25
tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului şi tuturor împăraţilor Mediei;
26
tuturor împăraţilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora şi altora, şi tuturor împărăţiilor lumii care sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului va bea după ei.
Ieremia 46:1-49
1
Cuvântul Domnului spus prorocului Ieremia asupra neamurilor:
2
asupra Egiptului, împotriva oştii lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lângă râul Eufratului, la Carchemiş, şi care a fost bătută de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda:
3
„Pregătiţi scutul şi pavăza şi mergeţi la luptă;
4
înhămaţi caii şi încălecaţi, călăreţi; arătaţi-vă cu coifurile voastre, lustruiţi-vă suliţele, îmbrăcaţi-vă cu platoşa!…
5
Ce văd? Li-e frică, dau înapoi; vitejii lor sunt bătuţi: fug fără să se mai uite înapoi… Groaza se răspândeşte în toate părţile, zice Domnul.
6
Cel mai iute nu scapă prin fugă, cel mai viteaz nu poate scăpa! La miazănoapte, pe malurile Eufratului, se clatină şi cad!
7
Cine este acela care înaintează ca Nilul şi ale cărui ape se rostogolesc ca râurile?
8
Este Egiptul. El se umflă ca Nilul, şi apele lui se rostogolesc ca râurile. El zice: „Mă voi sui, voi acoperi ţara, voi nimici cetăţile şi pe locuitorii lor.”
9
Suiţi-vă, cai! Năpustiţi-vă, care! Să iasă vitejii cei din Etiopia şi din Put care mânuiesc scutul şi cei din Lud care mânuiesc şi întind arcul!
10
Această zi este a Domnului Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul Dumnezeul oştirilor are o jertfă în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului.
11
Suie-te în Galaad şi adu leac alinător, fecioară, fiica Egiptului! Degeaba întrebuinţezi atâtea leacuri, căci nu este vindecare pentru tine!
12
Neamurile aud de ruşinea ta şi este plin pământul de strigătele tale; căci războinicii se poticnesc unul de altul, cad cu toţii laolaltă.”
13
Iată cuvântul spus de Domnul către prorocul Ieremia despre venirea lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, ca să lovească ţara Egiptului:
14
„Daţi de ştire în Egipt, daţi de veste la Migdol şi vestiţi la Nof şi la Tahpanes! Ziceţi: „Scoală-te, pregăteşte-te, căci sabia mănâncă în jurul tău!”
15
Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Nu pot să ţină piept, căci Domnul îi răstoarnă!
16
El face pe mulţi să se poticnească; cad unul peste altul şi zic: „Haidem să ne întoarcem la poporul nostru, în ţara noastră de naştere, departe de sabia nimicitorului!”
17
Acolo strigă: „Faraon, împăratul Egiptului, nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită.”
18
Pe viaţa Mea! – zice Împăratul al cărui nume este Domnul oştirilor: Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni.
19
Fă-ţi calabalâcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit, şi nu va mai avea locuitori.
20
Egiptul este o juncană foarte frumoasă… Nimicitorul vine de la miazănoapte peste ea…
21
Simbriaşii lui de asemenea sunt ca nişte viţei îngrăşaţi în mijlocul lui. Dar şi ei dau dosul, fug toţi fără să poată ţine piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor!
22
I se aude glasul ca fâşâitul unui şarpe! Căci ei înaintează cu o oştire şi vin cu topoare împotriva lui ca nişte tăietori de lemne.
23
Tăiaţi-i pădurea, zice Domnul, măcar că este fără capăt! Căci sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu-i poţi număra!
24
Fiica Egiptului este acoperită de ruşine şi este dată în mâinile poporului de la miazănoapte.”
25
Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi pedepsi pe Amon din No, pe faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi împăraţii lui, pe faraon şi pe cei ce se încred în el.
26
Îi voi da în mâinile celor ce vor să-i omoare, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă Egiptul va fi locuit ca în zilele de altădată, zice Domnul.
27
Iar tu, robul Meu Iacov, nu te teme şi nu te înspăimânta, Israele! Căci te voi izbăvi din pământul depărtat şi-ţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit şi fără teamă şi nu-l va mai tulbura nimeni.
28
Nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici; ci te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.”
Ieremia 52:1-34
1
Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.
2
El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim.
3
Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la faţa Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
4
În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui şi au ridicat şanţuri de apărare de jur împrejurul lui.
5
Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
6
În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc.
7
Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei.
8
Dar oastea haldeilor a urmărit pe împărat şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oştirea lui se risipise de la el.
9
Au pus mâna pe împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărâre împotriva lui.
10
Împăratul Babilonului a pus să înjunghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda.
11
Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon şi l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui.
12
În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.
13
El a ars Casa Domnului, casa împăratului şi toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari.
14
Toată oastea haldeilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15
Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii.
16
Totuşi Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară.
17
Haldeii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, şi toată arama lor au dus-o în Babilon.
18
Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba.
19
Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămâietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint.
20
Cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie şi pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cântări.
21
Înălţimea unuia din stâlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete;
22
deasupra lui era un acoperiş de aramă, şi înălţimea unui acoperiş era de cinci coţi; împrejurul acoperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stâlp şi avea şi el rodii.
23
Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte, şi toate rodiile dimprejurul reţelei erau în număr de o sută.
24
Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri.
25
Şi din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, şapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară şi şaizeci de oameni din poporul ţării care se aflau în cetate.
26
Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla.
27
Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui.
28
Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de iudei;
29
în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi;
30
în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi.
31
În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.
32
I-a vorbit cu bunătate şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon.
33
A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului, în tot timpul vieţii sale.
34
Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.
Ezechiel 25:1-30
1
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2
„Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre copiii lui Amon şi proroceşte împotriva lor!
3
Spune copiilor lui Amon: „Ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ai zis: „Ha! Ha!” Sfântului Meu Locaş, când era pângărit, ţării lui Israel, când era pustiită, şi casei lui Iuda, când se ducea în robie,
4
de aceea, iată te dau în stăpânirea fiilor răsăritului; ei îşi vor aşeza staulele în mijlocul tău şi îşi vor face locuinţele în tine; îţi vor mânca roadele şi îţi vor bea laptele.
5
Voi face din Raba un ocol de cămile, şi din ţara copiilor lui Amon, o stână de oi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul!”
6
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ai bătut din mâini şi ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului de ţara lui Israel,
7
de aceea, iată că Îmi întind mâna peste tine şi te dau pradă neamurilor; te şterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul ţărilor şi te nimicesc. Şi vei şti că Eu sunt Domnul!”
8
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că Moabul şi Seirul au zis: „Iată, casa lui Iuda a ajuns ca toate neamurile!”,
9
de aceea, deschid ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui de la hotare, care sunt podoaba ţării, şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,
10
îl deschid şi-l dau în stăpânire fiilor răsăritului împreună cu ţara amoniţilor, ca să nu mai fie pomeniţi printre neamuri copiii lui Amon.
11
Îmi voi împlini judecăţile împotriva Moabului! Şi vor şti că Eu sunt Domnul.”
12
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că Edomul s-a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat şi s-a răzbunat pe ea,
13
de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Îmi întind mâna împotriva Edomului, îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, îl voi preface într-un pustiu, de la Teman până la Dedan; vor cădea loviţi de sabie.
14
Mă voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu, Israel. El va face Edomului după mânia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul Dumnezeu.”
15
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că filistenii s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului, voind să nimicească totul în ura lor străveche,
16
aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că Îmi întind mâna împotriva filistenilor, nimicesc cu desăvârşire pe cheretiţi şi prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării,
17
Mă voi năpusti cu mare răzbunare asupra lor, pedepsindu-i cu urgie. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi răzbuna pe ei.”