Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.

Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea.

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa.

Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”

Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”

Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.”

Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.

„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” –

şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”

Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!

Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!

Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.

şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.”

Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.

Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie.

O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!

Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.

Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!

Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.

Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.

Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!

care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!

O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!

Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.

Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.

Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.

Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.

Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc cuvântul Tău!

Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!

Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale.

Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale.

Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!

Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.

Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta!

Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!

Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit!

Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.

Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.

Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.