Text: Ezechiel 18:20
Responsabilitatea este un cuvânt plin de cicatrice. A fost greşit înţeles, aplicat în mod incorect şi, în general, dat dintr-o parte în alta. A fost victima frivolităţii extreme. Azi îl iubim, preamărim, susţinem, preţuim, pentru ca mâine, în împrejurări diferite, îl ignorăm, ne eschivăm, fugim de el şi ne prefacem că nu există. Sunt ocazii în care compania responsabilităţii este teribilă – însă nu e chip de a scăpa de ea. Dacă fugi de responsabilitate, te prinde din urmă. Prefă-te că nu ar exista şi la colţul străzii dai nas în nas cu ea. Acesta nu este modul în care Dumnezeu, după voia Sa suverană, a ales să facă omul. Aşa că fie că e vorba de atitudinea faţă de ţară, Dumnezeu sau faţă de el însuşi, omul trebuie să dea atenţie problemei responsabilităţii.
În ciuda problemelor care ne asediază în aceste zile, cele cu care s-au confruntat Ezechiel şi poporul lui, exilaţi într-un ţinut străin, erau cu mult mai grave. Era timpul ca Dumnezeu să rezolve cumva această situaţie. Astfel, în cadrul întrevederii personale cu tânărul profet Ezechiel, Dumnezeu avea în faţă o responsabilitate.