Primesc acest mesaj de la Dumnezeu pentru voi, dragii mei tineri şi nu numai. Un mesaj fără prea multe explicaţii teologice. În timp ce vă scriu, Duhul lui Dumnezeu îmi spune că voi aveţi nevoie să ştiţi ce e în spatele muzicii dincolo de cuvintele: păcat, atenţie, pericol, succes, bani, vedetism, compromis, popularitate etc. Voi aveţi nevoie de adevărul clar şi pe înţelesul vostru, iar eu nu voi face altceva în cele ce urmează, decât că voi scrie doar ce El îmi spune să scriu. Voi scrie nu din lumea google, nu din auzite, nu din prezentările altora, nu din filme sau cărţi, ci voi scrie din trăirile personale care au avut loc în perioada anilor de neascultare, în multele trăiri duplicitare: deşi cântam în mediul creştin, totuşi, viaţa mea din spatele scenei, era o viaţă plină de păcate care s-au născut pe fondul muzicii. Ani în care am iubit muzica mai mult decât orice alt lucru în viaţă. Pot să fiu mai direct cu voi? Am iubit muzica mai mult decât pe Dumnezeu!Lasă-te schimbat de ce vei citi, lasă-L pe Dumnezeu să lucreze la inima ta în aceste momente şi El să te aducă pe cea mai frumoasă scenă a vieţii tale(Matei 6:6), El să te ducă spre adevăratul loc al închinării în duh şi adevăr (Ioan 4:23), iar dacă va trebui să faci o reformă în viaţa ta după ce vei citi aceste versuri, fă-o indiferent cât te va costa. Îţi şoptesc cu toată sinceritatea, merită. Poate va trebui să arunci discurile tale în foc, stick-urile usb, muzica din telefon sau din laptop sau să le distrugi pentru totdeauna şi în urma acestor lucruri ca răsplătire şi rod o pace deplină te va însoţi pentru tot restul vieţii tale!
Versete de aur pentru acest mesaj:
EXOD 32:18 – Moise a răspuns: „Strigătul acesta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu este glasul unor oameni care cântă!”
JUD-16:25 -În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă şi el ajucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi.
AMOS 5:23 – Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! Ioan 3:23
- RITMUL MUZICAL
Ritmul muzical are un impact foarte mare asupra celui care cântă, asupra celor care ascultă, asupra sentimentelor, emoţiilor, asupra psihicului, asupra trupului(corpului) în întregime. Starea omului e influenţată prin ritm, fie negativ, fie pozitiv. Dacă eşti trist, bucuros, neîmplinit, împlinit, în suferinţă, în necazuri, în pierderi, în falimente, în succese, în timp ce conduci maşina sau faci orice altceva, ritmul muzical te influenţează, fie că vrei, fie că nu vrei. În momentul în care asculţi un cântec, primul lucru de care eşti atras e ritmul acelui cântec.
Ritmul are un aşa mare efect asupra minţii, şi poţi fi atras atât de mult de el, încât mintea ta să nu mai fie conectată la versurile acelui cântec, ci doar la ritm. Pe fondul ritmului pot apărea atracţiile fizice foarte subtil şi uşor dintre cel care cântă şi cel care ascultă, dintre un băiat şi o fată, dintre doi instrumentişti care cântă pe aceeaşi scenă. Ritmul încurajează corpul omului spre mai mult, îl aprinde în tot felul de atracţii fizice, mentale şi chiar emoţionale.
Cântările ritmice din cluburi, din unele concerte sau chiar discoteci, îi duc pe tineri la atingeri trupeşti prin forme senzuale care pornesc din lumea gândurilor. Ritmul în acel timp naşte în mintea celui care dansează gândul că poate obţine într-un final ceva de la persoana spre care priveşte. Când un băiat şi o fată, în timp ce cântă, pe fondul ritmului, îşi întâlnesc ochii în priviri, aceasta dă naştere sigură şi galopantă la tot felul de pofte şi atracţii sexuale la nivelul minţii, iar cei mai mulţi dintre aceştia n-au rezistat atacurilor, ci au căzut victime sigure. Pericolul ritmului în muzica creştină a făcut ravagii în biserici, în mod special între cei tineri. Păcatele sexuale şi-au făcut loc pe fondul acestor lucruri care au fost introduse sub expresia: ,,Doar versurile contează”. Putem cânta orice, oricum, oriunde, atâta vreme cât în versurile noastre sunt cuvinte creştine. Fals!
Tocmai această formă de a percepe lucrurile a distrus adevărata închinare prin muzica la adresa lui Dumnezeu, iar această distrugere nu s-a întâmplat în urma unui singur eveniment zis creştin, ci în urma unor ani la rând în care, subtil, în multe biserici a fost introdusă forma falsă de închinare prin muzică. Pe când, România, avea nevoie de o libertate după care striga în urma cu aproape peste 30 de ani, libertatea a şi venit precum o vacanţă mult aşteptată de către elevi. Libertate în masă peste tot şi în toate. De atunci, a luat fiinţă libertatea chiar şi în lumea creştină mai mult ca niciodată.
- LINIA MELODICĂ
Melodia are şi ea influenţă mare asupra omului, la fel ca şi ritmul muzical. Melodia îl poate duce pe om departe de realitate. Melodia atinge trupul, mintea, sufletul şi duhul. Dacă omul traversează diferite probleme în viaţă, el poate fi dus spre mai multe stări, depresie, anxietate, narcisism, bucurie, pace, linişte sufletească sau nelinişte sufletească, zâmbete sau lacrimi. Atracţiile trupeşti vin şi pe fondul melodiilor, acest lucru vreau să-l amintesc şi aici. Melodia poate himnotiza mintea celui care cântă, dar şi a celui care ascultă. Melodia poate duce la curaj, optimism, siguranţă în ceea ce faci, dar ea poate duce totodată chiar şi la sinucidere. Pe fondul multor melodii, mulţi oameni au fost motivaţi să-şi facă tot felul de lucruri prin însăşi propria lor decizie. Melodia sensibilizează mintea, fie înspre bine, fie înspre rău. În lumea creştină, lucrurile sunt destul de avansate în zilele noastre. O mare parte dintre cei tineri merg pe varianta aceasta: ,,Doar versurile contează.”
Am observat un secret în multele cântări moderne contemporane care sunt pline de ritm şi efecte sonore de tot felul: că atât de puternic e ritmul şi atât de atractivă e melodia asupra simţurilor trupeşti, încât dacă s-ar opri tot instrumentalul şi doar cu vocea s-ar cânta, am auzi o repetare săracă, la nesfârşit, a unor cuvinte care rămân în gol, din cauză că ritmul şi melodia le-au părăsit. Am plâns în timp ce cântam un cântec compus de către un om care a suferit pentru credinţă, dar nu din cauza melodiei pe care o avea acel cântec, ci din cauză că aşa de pătrunzătoare erau versurile, încât melodia doar netezea drumul ca versurile să poată pătrunde adânc în inima mea.
Drag tânăr, ce simţi când asculţi o cântare creştină din zilele noastre? În timp ce o asculţi, ajung versurile în inima ta sau tot ce ajunge, ajunge doar până la trup, sentimente sau emoţii? Cântările creştine pe care le asculţi te duc spre o pocăinţă adevărată, spre smerenie, spre renunţare la păcat, spre o trăire în frică şi temere de Dumnezeu? Dacă nu, atunci acum e momentul când în viaţa ta, tu trebuie să faci o reformă. Partea muzicală din multele evenimente creştine din zilele noastre îi îndreaptă pe mulţi tineri, şi nu numai, spre un extaz melancolic al trupului, spre a ridica mâinile în timp ce corpul îşi ghidează mişcările, fie lente, fie mai ritmice, spre o lume periculoasă a minţii în care omul declară prin aceste manifestări că intră în prezenţa lui Dumnezeu. Multe din cântecele contemporane au o asemănare foarte mare cu cele din muzica necreştină care poartă în ea lumea erosului care atrage după ea partea senzuală şi multe alte lucruri păcătoase.
- ÎMBRĂCĂMINTEA CELUI CARE CÂNTĂ
Când un profesor, în prima zi de şcoală, intră în clasă exprimând unele lucruri, acei copii ce-l vor privi, nu vor fi prea atenţi la ce spune profesorul, ci primul lucru spre care ei îşi vor îndrepta atenţia în momentul în care el intră pe uşă e cum arată profesorul şi cum e îmbrăcat. Când în avion stewardesii explică regulile de la bord, iar tu stai pe scaun şi îi priveşti, aş vrea să-ţi spun că primul lucru spre care ţi se îndreaptă privirea e felul în care sunt ei aranjaţi. De-abia după câteva secunde atenţia ta începe să se îndrepte spre ce spun ei. Aşadar, dragii mei tineri, îmbrăcămintea contează.
Ea spune multe despre noi, despre cine suntem, ai cui suntem, încotro vrem să mergem şi de unde venim etc. Îmbrăcămintea transmite mesajul pe care tu vrei să-l spui înainte de-al rosti. Prin felul în care te îmbraci, tu deja ai transmis totul înainte să vorbeşti. În lumea muzicii creştine, lucrurile nu sunt tocmai simple. Lumea virtuală a deschis o lume mare vizuală, în care totul îţi este oferit printr-un simplu click. Vrei să vezi un actor anume, îl găseşti imediat. Vrei să vezi un sportiv anume sau un cântăreţ anume, îi găseşti imediat. Orice muzică vrei să asculţi tu, o poţi găsi doar în câteva secunde. Omul, de când se naşte, parcurge paşi în care e învăţat de către altcineva ce trebuie să facă. Avem astăzi căi virtuale de inspiraţie. Te uiţi la un actor, ai vrea şi tu haina lui, frumuseţea lui, stilul lui de viaţă. Te uiţi la un muzician anume, o vedetă sau super star, la fel ţi-ai dori să devii ca şi el, ţi-ai dori un partener de viaţă aşa cum arată el sau ea.
Lumea virtuală e plină de mâini nevăzute ce îşi lasă amprentele pe vieţile celor ce sunt în faţa ecranelor tv. Îmi aduc aminte că în anii adolescenţei am reuşit să merg la un concert în Budapesta unde, în aer liber, sub cerul înnoptat, formaţia de muzică creştină îşi cânta repertoriul pe care eu îl ascultam înainte să-i văd în realitate, cu atâta dăruire estetică cântau. Îmi aduc aminte că în momentul în care au intrat pe scenă, primul lucru de care am fost atras, au fost hainele stilate şi cool pe care le purtau pe ei, iar eu îmi ziceam: „Ce mi-ar plăcea şi mie să am aşa blugi precum a chitaristului.” Deşi ei erau rupţi, totuşi îmi plăceau. Când solista a început să cânte, îmi amintesc şi acum cum unii băieţi erau pătrunşi de frumuseţea ei, defapt mai mult de partea senzuală pe care o afişa prin hainele pe care le purta mai mult decât de mesajul cântecelor. Îmbrăcămintea celor care cântă în multele formaţii creştine, a ajuns să fie mai mult decât asemănătoare cu a celor din lume, din cluburi, de pe litoral, din concertele din centrele comerciale şi bulevardele pline de tineri care dansează în lumina reflectoarelor.
Am o întrebare care a răsunat în mintea mea şi încă răsună: Dacă Biblia spune să nu ne potrivim chipului acestui veac, de ce tocmai e aşa de potrivit totul? De ce între muzica creştină şi cea necreştină nu mai e nici o asemănare, de ce? De ce efectele sonore sunt la fel? De ce îmbrăcămintea interpreţilor e la fel ca a celor din lume? Unde e cinstea pe care o merită Dumnezeu aşa cum spune în Maleahi 1:6? Pavel spune că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele. Spun cu toată tăria că acele vremuri grele nu sunt sau nu vor fi când nu vom avea ce mânca sau ce îmbrăca, ci ele sunt acum când hrana spirituală e tot mai poluată, iar adevărul e călcat nemilos în picioare prin tot felul de forme lumeşti care au fost luate din lumea modernă contemporană.
Îmbrăcămintea celor care cântă prin adunările creştine a ajuns să-şi piarda orice ruşine şi sfială. Tineri şi tinere care vin în faţa poporului îmbrăcaţi într-un mod senzual până acolo că îşi expun toate părţile intime ale corpului într-un mod artistic al instrumentalului pregătit încât te întrebi: „Numai contează cum sunt îmbrăcaţi, nu vezi ce intro? Nu vezi ce voce? Nu vezi ce solo de tobe, de chitară sau bass?
Nu ţi se pare, drag cititor, că acest fel de închinare are o destinaţie nesigură? Eu îţi spun că o are sigură nu nesigură, iar această destinaţie e iadul. Dacă vrei să fii un slujitor a lui Dumnezeu, formează-ţi un caracter solid şi plin de smerenie, iar aceasta îţi garantez că te va duce chiar spre o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu ruşine şi sfială. E vremea când să te naşti printre acei tineri care vor arăta în vremurile din urmă că mai sunt tineri care se tem de Dumnezeu.
Fii tânărul care spune: „Înaintea lui Dumnezeu nu contează doar sufletul, ci contează chiar totul.” Când sufletul e cu adevărat gol de mândrie şi păcat, trupul se va îmbrăca mai mult cu hainele smereniei, iar goliciunea va fi acoperită. Când trupul e dezbrăcat de smerenie, ruşine şi sfială, acesta e rezultatul că sufletul acelui om e gol şi lipsit de puterea smereniei şi a trăirii în sfinţenie. Îmbracă-te cuviincios nu de frica celor care conduc adunarea, nu de frica părinţilor sau de frica partenerului de viaţă, ci îmbracă-te cuviincios atunci când cânţi în biserică sau eşti pe stradă, de dragul lui Hristos. Spune cu mine împreună „Doamne, vreau să iubesc viaţa de a fi robul Tău şi asta vreau să o fac numai de dragul Tău.”
- M-AM NĂSCUT ÎN GENERAŢIA CARE NU SE MAI ROAGĂ. ACEASTĂ GENERAŢIE DOAR CÂNTĂ!
Mă doare sufletul când păşesc în majoritatea bisericilor creştine, tabere de tineret, conferinţe şi văd rugăciunea pe cale de dispariţie tot mai mult. Văd o pregătire profesională, artistică tot mai avansată. Ne place să cântăm, dar când e vorba de rugăciune, nu se mai aude nimic, parcă o ruşine cuprinde mulţimea adunată. Cântăm 40 de minute într-un extaz al unui volum ridicat şi plin de efecte sonore, însă am o frământare lăuntrică în care plâng deseori privind la generaţiile care vin în urmă. Mă întreb: Oare Pogorârea Duhului Sfânt ei o vor mai experimenta sau o vor înţelege cu adevărat care e sau o vor declara că ea vine prin puterea instrumentală care duce trupul într-un extaz emoţional şi nimic mai mult!? Mă întreb, de ce rugăciunea nu se mai aude cu putere, ci rugăciunea doar mai pâlpâie, iar dacă cineva ridică tonul la rugăciune, imediat capetele celor din jur se întorc spre el ca şi cum ar fi o problemă cu individul?
Muzica creştină contemporană a devenit un instinctor de incendiu împotriva adevăratei rugăciuni apostolice (Fapte cap 2). Biblia nu spune că puterea Duhului nu s-a coborat pe când cântau, ci puterea s-a coborât în urma rugăciunii. Am observat că după o cântare în care se bate din palme, mâinile sunt ridicate, instrumentele au volumul ridicat, iar basul şi toba au locul de cinste. Am fost marcat de un lucru: pe cât sunt cântecele de voluminoase, pe atât de mult vor fi rugăciunile de încete. Văd o generaţie care cântă despre biruinţă, dar în acelaşi timp o generaţie biruită de păcat şi obiceiuri lumeşti. Văd o generaţie care proclamă şi declară prin versuri, dar aceeaşi generaţie e geamănă cu lumea, în şcoli, facultăţi, locuri de muncă etc.
Cel rău spune: dacă iau acestei generaţii cântarea, nu-i voi putea câştiga; dacă le voi lua predicatorii, nu-i voi putea câştiga; dacă le voi putea lua învăţătorii sau prorocii, tot nu-i voi putea câştiga, însă vreau să le iau un singur lucru şi dacă voi reuşi, vor fi cu siguranţă ai mei. Acest lucru de valoare e rugăciunea! Dacă ea dispare dintre noi, în zadar tot. Doar prin rugăciune vine puterea, prin rugăciune vine iertarea, prin rugăciune vin vindecările, prin rugăciune vin eliberările, prin rugăciune vin dezlegările, prin rugăciune vin dezrobirile, prin rugăciune vin darurile Duhului Sfânt, prin rugăciune vin profeţiile, prin rugăciune biserica are viaţă.
Când cântarea e plină de puterea Duhului Sfânt, automat şi rugăciunea va fi la fel. Dacă cântarea e lipsită de putere, aşa va urma şi rugăciunea. Dă foc generaţiei tale prin rugăciune!
- MUZICA DIN SPATELE CĂŞTILOR
Ce muzică asculţi când eşti singur în camera ta, în maşină, în tren, autobuz sau tramvai?
Am observat din trăirile mele departe de Dumnezeu, că ce cântam în biserica nu era una cu ce ascultam acasă. În biserică cântam un anumit gen de cântece, iar în viaţa privată, ascultam altfel de cântece. Mereu spuneam că muzica aceasta e mai faină decât cea de la biserică, se aude altfel, te simţi altfel. Muzica necreştină din limba engleză are în ea un pericol foarte mare. În timp ce asculţi, poţi fii pătruns de melodie atât de mult încât nu mai conştientizezi ce spun versurile. Tu poţi plânge, poţi zâmbi, poţi fii atins de unele stări de depresie sau curaj, poţi fii purtat în fel şi chip de stări interioare care te vor aşeza într-o lume necunoscută, dar totodată periculoasă.
În spatele căştilor, e mereu muzica pe care vrei să o auzi doar tu; care îţi aduce împlinire, care îţi dă, zici tu, viaţă. E muzica pe care nu vrei să o împărtăşeşti cu oricine. E muzica prin care poate vrei să cucereşti. E muzica care te relaxează, cea care te duce undeva, defapt spre undeva te duce şi acel loc sigur e iadul. Peste ani, vei înţelege că nu e de ajuns să o asculţi, ci ea te va motiva să execuţi ce îţi va spune. Muzica din spatele căştilor te duce spre imoralitate sexuală, spre furt, droguri, alcool, tutun sau chiar sinucidere.
- CÂNTĂREŢUL ŞI CAMERA VIDEO
Când eram copil, îmi amintesc că aveai cu greu acces la o casetă video pe care puteai să vezi un program creştin. Astăzi, în zilele noastre, sursa Youtube a deschis drumul spre un orizont parcă fără sfârşit. Fiecare click îţi deschide drumul spre o imagine anume. Camerele video sunt ataşate aproape în orişice aparat, în special cele telefonice.
Să trecem direct la subiect. În zilele noastre, orice cântăreţ e adevărat dacă are pe piaţă scoase videoclipuri la unele cântări. Cântarea principală din album, va trebui să conţină şi un videoclip în care cel care cântă e filmat în multele detalii cerute de către cel care filmează sau chiar de către el însăşi. Pericolul mare pe care îl are această pantă neobservată de către multi creştini, este unul foarte subtil şi greu de înţeles pentru mulţi în aceste vremuri.
Corpul celui care cântă e în centrul atenţiei, partea senzuală e scoasă în evidenţă, modul în care ţi microfonul, modul în care te uiţi, priveşti sau te mişti transmite câte ceva celor care vor vizualiza. Am întâlnit atâtea fraze de genul în timp ce priveam unele videoclipuri creştine împreună cu alţii: „Ce frumos e cel sau cea care cântă. Ce m-a atras în timp ce mişca din corp. Ce dantură frumoasă are. Ce haine frumoase. Şi eu aş vrea acea cămaşă, acei pantaloni, părul ca şi al lui aş vrea să-l fac şi eu. Acele machiaje vreau să le folosesc şi eu, spunea o fată.”
Oh, poate spui, eşti prea deschis, eu vreau să-ţi spun că dacă sunt deschis e că Domnul vrea de urgenţă ca tu chiar să ieşi afară de pe drumul care te duce direct la pierzare. Videoclipurile au deschis drum spre popularitate, spre urmarirea like-urilor, spre a te compara cu alţii care au. Te uiţi ca să vezi dacă ai mai multe decât un alt cântăreţ, te uiţi să vezi ce comentarii ai, iar dacă poţi, vei dezactiva comentariile negative să le poţi avea publicate doar pe cele pozitive.
Scopul unui videoclip creştin începe de la a transmite celui care vizionează un anume mesaj din partea lui Dumnezeu, însă eu aş vrea să spun că înainte de a-l transmite pe Dumnezeu, eu mă transmit pe mine direct şi sigur. Eu sunt în evidenţă şi nu Dumnezeu. Ce mare pericol paşte biserica în zilele de azi. Ştiu că am fost, sunt şi voi fi judecat de mulţi, dar nu-mi pasă. Prefer să fiu judecat de artişti, însă să fiu înţeles de popor şi acceptat de adevăratul Păstor care este Isus Domnul. În spatele videoclipurilor, locuiesc o grozăvie de păcate sexuale. Mândria tronează, iar de sub tronul ei pornesc milioane de şerpi înveninaţi care dau venin atâtor ascultători mici, copii şi tineri care doresc formare spiritual, însă prin lumea virtuală sunt infectaţi de un venin care poartă dulceaţa amăgirii zilelor din urmă.
- CÂNTAREA AMĂGIRII SAU CÂNTAREA TRĂIRII??
Isaia 42:10 spune: „Cântaţi Domnului o cântare nouă, voi care mergeţi pe mare şi locuiţi în ea. ”
Ioan 4:23 spune că: „Adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr.”
Aud pe mulţi spunând: să cântăm o cântare nouă. Ce înţelegem prin cântare nouă? Oare un cântec tradus din limba engleză sau din altă limbă? NU! Cântare nouă înseamnă o viaţă nouă! Adevărata cântare nouă e cântarea trăirii cu Dumnezeu! Cântarea nouă nu e un instrumental nou sau un album nou. Trăirea cu Dumnezeu e adevărata cântare pe care o poate cânta orice om. Se poate cânta o cântare tradusă sau interpretată, dar viaţa celui care cântă să fie plină de păcate care poartă o vechime de când sunt practicate. Nu se poate o cântare nouă într-o viaţă veche, ci doar o cântare nouă într-o viaţă nouă.
Mulţi se amăgesc spunând: ”să cântăm o cântare nouă”, crezând că a aduce în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor un instrumental nou, un acord nou, un acompaniament nou asta ar rezulta că e cu adevărat un cântec nou. Aş vrea să spun că nu e aşa. Cântarea nouă nu poate fi cântată decât de un om nou, iar acest om e omul care nu se joacă cu păcatul. Să înţelegem dar că prin a cânta o cântare nouă, eu cel care cânt şi nu numai, trebuie să fiu un om nou, iar în urma trăirii, cântarea va primi valoare. Mulţi spun: vrem ceva nou, vrem să fim mai liberi! Răspunsul meu este „Ce libertate mai glorioasă mi-ar trebui decât să ştiu că sunt liber de păcat?”
- LIBERTATE ÎN ÎNCHINARE
A fi liber nu înseamnă că trebuie să fac ce nu am avut voie să fac cândva, a fi liber nu înseamnă că trebuie să cânt ce n-am avut voie să cânt cândva. Libertate nu înseamnă că trebuie să ascult muzica pe care n-aveam voie să o ascult cândva. Liber nu înseamnă că trebuie să mă îmbrac cum n-aveam voie să mă îmbrac cândva.
Frumosul drum al libertăţii începe atunci când eu conştientizez că a fi liber cu adevărat e atunci când renunţ la păcat.
Liber în inchinare prin cântare nu înseamnă că trebuie să mă îmbrac cum vreau, să cânt ce vreau, să ascult ce muzică vreau, să îmi petrec timpul pe unde vreau, nu! Dacă eşti prins în păcate de care nu poţi scăpa deşi poate cânţi sau eşti un instrumentist bun, aş vrea să-ţi spun că tu nu eşti un om liber. În momentul în care vei renunţa la păcatele din viaţa ta, atunci tu vei fi liber. Mulţi tineri au cerut libertate în închinare crezând că ea e bazată pe desfăşurarea în deschidere estetică a celui care cântă. Nu!
Libertatea în închinare nu e determinată de faptul că mă închin manifestându-mă mai altel cu trupul meu. NU! Repet, liber în închinare înseamnă să fii liber de păcat! Când eşti liber de păcat, senzorul Duhului Sfânt din tine îţi garantez că nu te va lăsa să te manifeşti oricum în prezenţa Sa când cânţi sau să vii oricum la închinare!
ATENŢIE! – ACEST MATERIAL NU E COPIAT SAU INSPIRAT DIN ALTE RESURSE!!
ACEST MESAJ APARŢINE DUHULUI SFÂNT, IAR DREPTURILE SUNT ALE TUTUROR CELOR CARE VOR SĂ SE ÎNCHINE ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR!
Închei acest mesaj din partea lui Dumnezeu acum, 16 August 2019- ora 03:30 dimineaţa. ( Haţeg)
-David Lela-
Omenirea atârnă de Dumnezeu ca de un fir de aţă. Dacă El întăreşte acest fir atunci nici o putere din Univers nu-l poate rupe. Dacă nu, atunci totul se prăbuşeşte. Dumnezeu a creat ceea ce există şi El a pus în toate legi. Legi perfecte care, dacă sunt respectate, atunci toate vor funcţiona în bună rânduială, în armonie şi frumuseţe. Când legile Lui sunt încălcate atunci degradarea începe şi ea nu se termină până când lucrurile nu revin din nou în ascultare de Dumnezeu. De aceea atunci când apar situaţii grele, stări conflictuale, probleme de tot felul, întrebarea înţeleaptă pe care omul ar trebui să şi-o pună este: „cu ce am greşit în privinţa legilor lui Dumnezeu, a voii Sale?” Dacă va exista sinceritate în această întrebare atunci omul va primi răspuns, va îndrepta răul produs şi va putea fi restaurat, se va bucura din nou de toate beneficiile care decurg din ascultarea de Dumnezeu. Altfel se va încurca mai mult, va bâjbâi şi se va adânci în probleme şi necazuri.