Biblia

Singura carte al cărei AUTOR este prezent când o citeşti

Biblia - Plan citire anual

Versetul zilei

Psalmi 40:8: vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

Biblia - Plan citire concomitent

Plan de citire
Versiunea bibliei
Ziua 260 Ziua 261Ziua 262

Ezechiel capitolul 45

1
„Când veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţi, să ridicaţi ca dar sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi sfântă în toată întinderea ei.
2
Din bucata aceasta veţi lua pentru Sfântul Locaş cinci sute de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi; şi cincizeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur.
3
Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii, pentru Sfântul Locaş, pentru Locul Preasfânt.
4
Aceasta este partea sfântă din ţară: ea va fi a preoţilor care fac slujba în Sfântul Locaş, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, şi acesta va fi un loc sfânt pentru Locaşul cel Sfânt.
5
Leviţilor care slujesc în Casă să li se dea în stăpânire un ţinut de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lung şi zece mii în lat, pentru cetăţile în care vor locui, împreună cu douăzeci de odăi.
6
Să daţi şi cetăţii o moşie de cinci mii de coţi în lat şi douăzeci şi cinci de mii în lung, lângă partea cea sfântă luată pentru Sfântul Locaş; aceasta va fi pentru toată casa lui Israel.
7
Pentru domnitor veţi deosebi un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, de-a lungul părţii sfinte şi de-a lungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit.
8
Acesta va fi pământul lui, moşia lui, în Israel; şi domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor împărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.”
9
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Destul, domnitori ai lui Israel! Încetaţi cu silnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Înlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
10
Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă şi un bat drept.
11
Efa şi batul să aibă aceeaşi măsură: batul să cuprindă a zecea parte dintr-un omer, şi efa, a zecea parte dintr-un omer; măsura lor se va potrivi după omer.
12
Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli!
13
Iată darul de mâncare pe care-l veţi ridica: a şasea parte dintr-o efă la un omer de grâu şi a şasea parte din efă la un omer de orz.
14
Pentru untdelemn, la un bat de untdelemn, veţi datora a zecea parte dintr-un bat la un cor, care este totuna cu un omer de zece baţi, căci zece baţi fac un omer.
15
O oaie dintr-o turmă de două sute de oi, din toate seminţiile lui Israel, să fie dată ca dar de mâncare, ardere de tot şi jertfă de mulţumire, pentru ca să slujească drept jertfă de ispăşire, zice Domnul Dumnezeu.
16
Tot poporul din ţară va trebui să dea darul acesta de mâncare pentru domnitorul lui Israel.
17
Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mâncare, de arderea de tot şi de jertfa de mulţumire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel.”
18
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În cea dintâi zi a lunii întâi vei lua un viţel fără cusur şi vei face ispăşire pentru Sfântul Locaş.
19
Preotul va lua din sângele jertfei ispăşitoare şi va pune pe uşorii Casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii curţii dinăuntru.
20
Tot aşa vei face şi în ziua întâi a lunii a şaptea, în ziua întâi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuinţă; şi astfel veţi curăţa Casa.
21
În ziua a paisprezecea a lunii întâi veţi prăznui Paştile. Sărbătoarea va ţine şapte zile, în care timp se vor mânca azime.
22
Domnitorul va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire.
23
În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jertfă de ispăşire, în fiecare zi.
24
Va adăuga şi darul de mâncare: câte o efă de fiecare viţel şi o efă de fiecare berbec, cu câte un hin de untdelemn de efă.
25
În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi de tot şi acelaşi dar de mâncare împreună cu untdelemnul.”

Ezechiel capitolul 46

1
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Poarta curţii dinăuntru, dinspre răsărit, va rămâne închisă în cele şase zile de lucru; dar se va deschide în ziua Sabatului şi va fi deschisă şi în ziua lunii noi.
2
Domnitorul va intra pe drumul care dă în tinda porţii de afară şi va sta lângă uşorii porţii. Apoi preoţii vor aduce arderea lui de tot şi jertfele lui de mulţumire. El se va închina pe pragul porţii, apoi va ieşi iarăşi afară, şi poarta nu se va închide până seara.
3
Poporul ţării se va închina şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, în zilele de Sabat şi la lunile noi.
4
Arderea de tot pe care o va aduce Domnului domnitorul în ziua Sabatului va fi de şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur;
5
iar darul lui de mâncare va fi o efă de berbec şi un dar de bunăvoie pentru miei cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
6
În ziua lunii noi, va da un viţel fără cusur, şase miei şi un berbec, toţi fără cusur.
7
Şi darul lui de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec şi cât va voi pentru miei, cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
8
Când va intra domnitorul, va intra pe drumul din tinda porţii şi va ieşi pe acelaşi drum.
9
Dar când va veni poporul ţării înaintea Domnului, la sărbători, cel ce va intra pe poarta de miazănoapte, ca să se închine, va ieşi pe poarta de miazăzi; iar cel ce va intra pe poarta de miazăzi va ieşi pe poarta de miazănoapte; nu trebuie să se întoarcă pe aceeaşi poartă pe care vor intra, ci vor ieşi drept înainte pe cealaltă.
10
Domnitorul va intra cu ei, când vor intra, şi vor ieşi împreună, când vor ieşi.
11
La sărbători şi la praznice, darul de mâncare va fi de o efă pentru viţel, o efă pentru berbec şi cât va voi pentru miei, împreună cu un hin de untdelemn de fiecare efă.
12
Dacă însă domnitorul aduce Domnului o ardere de tot de bunăvoie sau o jertfă de mulţumire de bunăvoie, îi vor deschide poarta dinspre răsărit, şi el îşi va aduce arderea de tot şi jertfa de mulţumire aşa cum o aduce în ziua Sabatului; apoi va ieşi afară, şi după ce va ieşi, vor închide iarăşi poarta.
13
În fiecare zi vei aduce Domnului ca ardere de tot un miel de un an fără cusur; pe acesta îl vei aduce în fiecare dimineaţă.
14
Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veşnică, pentru totdeauna!
15
În fiecare dimineaţă, vor aduce astfel mielul şi darul de mâncare împreună cu untdelemnul, ca o ardere de tot veşnică.”
16
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămâne al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.
17
Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui.
18
Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!”
19
M-a dus, pe intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte, rânduite preoţilor, şi care se află spre miazănoapte. Şi iată că în fund era un loc, înspre apus.
20
El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoţii carnea de la jertfele pentru vină şi pentru ispăşire şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară şi să sfinţească astfel poporul prin ele.”
21
M-a dus apoi în curtea de afară şi m-a făcut să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că era o curte la fiecare colţ al curţii.
22
Şi în cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi despărţite, lungi de patruzeci de coţi şi late, de treizeci; toate patru aveau aceeaşi măsură şi erau în colţuri.
23
Toate patru erau înconjurate cu un zid, şi la picioarele zidului de jur împrejur erau nişte vetre pentru gătit
24
El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde vor fierbe slujitorii Casei carnea de la jertfele aduse de popor.”

Luca capitolul 1

1
Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
2
după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,
3
am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
4
ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.
5
În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron şi se chema Elisabeta.
6
Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.
7
N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8
Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
9
după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10
În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
11
Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12
Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica.
13
Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14
El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15
Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
16
El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.
17
Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.”
18
Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă.”
19
Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.
20
Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.”
21
Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
22
Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna şi a rămas mut.
23
După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.
24
Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea,
25
„iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”
26
În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27
la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28
Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”
29
Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.
30
Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31
Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32
El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33
Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34
Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35
Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36
Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37
Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38
Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.
39
Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
40
A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
41
Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42
Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43
Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44
Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45
Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
46
Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
47
şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48
pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49
pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
50
şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51
El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52
A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53
Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54
A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –
55
cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
56
Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
57
Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58
Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59
În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60
Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
61
Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”
62
Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
63
Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat.
64
În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
65
Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66
Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.
67
Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
68
„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69
Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –
70
cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –
71
mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72
Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73
potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74
că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75
trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76
Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui
77
şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
78
datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79
ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
80
Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
© 2021 Biserica Penticostala Nadlac. All Rights Reserved.